Mitul MAI privind "pericolul" armelor de foc,
sau proiect de lege cusut cu ațe albe:.
În ultima perioadă de timp s-a isterizat atmosfera necesității înăspririi legislației regimului armelor și a munițiilor.
MAI, bazîndu-se pe cazurile de omor din ultima perioadă, pledează pentru întroducerea unui șir de restricții, care la vederea lor va diminia considerabil accidentele și infracțiunile cu arme și muniții.
Analizînd la calm toate aceste "valuri" am ajuns la concluzia, că de fapt, MAI, depune "eforturi" mari în direcții care necesită eforturi mai mici, iar problemele mari le ocolește.
În textul de mai jos, prin MAI, se va înțelege organele abilitate cu funcții din domeniul supravegherii regimului armelor și a munițiilor.
Am să fac un scurt istoric al supravegherii armelor și munițiilor pe perioada actualei legislații în domeniul vizat. Așa, timp de 16 ani, MAI:
-s-a preocupat paralel supravegherii armelor și munițiilor și cu businesul menționat, avînd toate magazinele de arme de stat în subordinea sa, fiind și fondatorul lor, realizînd zicala moldovenească " lupul păzește oile";
-a perceput ilegal diferite taxe de stat și extrabugetare în sumă de aproximativ 13-20 milioane de lei, de la solicitanții și deținătorii de arme, pentru obținerea permisului de procurare, prelungire, curs de mînuirea a armei, trageri balistice, etc., care nu erau prevăzute de legislație, și nimeni nu a fost sancționat. Acestă ilegalitate a fost anulată numai în decembrie 2010, după sesizarea de către Patronatul "Armurierul" a Procuraturii generale;
-nu a înlăturat erorile din legislația armelor, lăsînd peste zece ani referințe legislative eronate privind prelungirea valabilității permisului de armă. În același timp, MAI, aplicînd un ordin intern nr. 75 a aplicat o sumedenie de amenzi ilegale deținătorilor de arme;
-deși Cadastrul de arme prevede înterdicția circuitului armelor neincluse în el, cadastru așa și nu a fost publicat conform cerințelor legislației, s-a încasat peste 400 mii lei și lăsat baltă de fostul Departament Standardizare și Metrologie, iar MAI, resonsabil de regimul armelor, s-a făcut "mort în popușoi" (http://www.zdg.md/175/investigatii/1.php);
-a atras la răspunderea administrative o sumedenie de deținători, personae fizice, pentru lipsa safeului pentru păstrarea armelor, în situația lipsei acestei cerințe în legislație, deși era logică;
-deși este interzisă înregistrarea armelor scurte cu calibrul mai mare de 9 mm și orice armă care trage cu rafale, MAI a făcut exepții pentru VIP personae, care au deținut și probabil dețin și în present așa arme. În 2009-2010 s-au retras o parte din ele, dar avînd în vedere topul Moldovei în corupție, sînt convins că mai sînt personaae cu "imunitate" la legi;
-nimeni nu a primit permis de port sau păstrare a armei, de îndată ce a sosit în MAI, pentru înregistrarea armei procurate, cum cere legislația. Permisul a fost înmînat de MAI, după o perioadă de la căteva zile pînă la ::cînd a crăpat răbdarea celui care a procurat, admițînd posesia armei la domiciliu, fără careva documente legale;
-a participat activ la încercarea de acăpărare a businesului pirotehnic în perioada 2007-2009, sondat cu un dosar penal asupra 7 colaboratori, 1 dosar la CEDO, solicitînd despăgubiri de peste 1 mln. Euro, cîteva dosare economice solicitînd despăgubiri de peste 500 mii lei;
La general, aceste "activități" sînt descries în forumul de pe Ghilotina.md (http://www.ghilotina.md/forum/viewforum.php?f=3&sid=49fb8ccf2bc620b0a9f66959e90168df ). Toate aceste fapte vorbesc despre incompetența și/sau rea vionța celora, care conform legislației li s-a oferit dreptul de a supraveghea. Reeșind din informația, că Moldova ocupă locul 5 în topul celor mai corupte țări din Europa, conform unui studiu realizat deTransparency International pentru anul 2010, așa activitate este "normală" pentru țara noastă.
Acum vom trece la statistici
Pe parcursul anului 2010 pe teritoriul republicii au fost înregistrate 2.921 accidente rutiere, în rezultatul cărora au decedat 452 persoane, iar altele 3.735 au fost traumatizate. În același timp de la aplicarea armelor au decedat 6 persoane. Pe perioada a 10 ani de război în Afganistan au căzut pe câmpul de luptă 397 de moldoveni, iar alţi patru au fost daţi dispăruţi. Pe perioada a 11 luni ai anului 2011, în urma aplicării armelor de foc au decadat 10 persoane, dintre care, 4 asasinați de ucigașul în serie (Durlești și Nisporeni), 1 omorului lui Ion Stratulat, 1 sinucidere Vaul lui Vodă, omorul femeei din str. Muncești, omorul concubinei din iulie din capital, 1 omor în Nisporeni de persoana care a mituit poliția pentru obținerea permisului de armă (cazurile sînt luate din memorie și pot admite unele erori).
Ce ne spune statistica, că mai mult de 50% de omoruri săvîrșite cu arme de foc sînt urmare a folosirii armelor deținute ilegal, deci o problemă din domeniul supravegherii regimului armelor efectuat de MAI. Dacă comparăm cantitatea celor decedați în urma accidentelor rutiere cu celor decedați în războiul din Afganistan și ca urmare a aplicării armelor în 2010 constatăm, că pe timp de pace sînt omorîți de 11 ori mai mulți cetățeni, decît într-un război și de 75 ori mai mulți de cît urmare a aplicării armelor de foc.
Întrebarea este: De ce MAI depune așa mari eforturi în domeniul armelor, pe cînd problemele majore sînt în ate direcții, înclusiv și din domeniul corupției interne ale colaboratorilor săi ?
Răspunsul vine din altă zicală: "Bate-i pe cei apropiați, pentru a băga teama în cei străini". Acestă concluzie reese din proiectul nou al legii de "constrîngere a deținătorilor legali și dezvoltării pieței negrea a armelor". Nu am făcut o careva greșală în denumire, ea reflect cerințele proiectului în cauză.
Normal, proiectul legii elaborate de MAI, trebuie sa descrie regimul armelor și munițiilor cum este definit prin Convenţia europenă cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari (ratificată prin Legea RM nr. Nr. 1578 din 20.12.2002, Monitorul Oficial Nr. 190 din 31.12.2002) și Directiva UE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme (91/477/CEE) prin care sunt determinate categoriile de arme și regimul lor.
Documentele europene menționate conțin numai categorii de arme scurte și lungi. La rîndul lor ele pot fi cu țeava ghintuită, lisă sau combinație a lor. Care la rîndul lor pot fi automate, semiautomate, foc cu foc, cu aer comprimat, etc. Aceste categorii se revăd și în proiect, dar asupra lor s-a suprapus arme bazate pe criteria de destinație (vînătoare, sport, etc.) încurcînd de fapt, idea Convenției și a Directuivei UE, deoarece cu ce se vînează este in altă lege organică - Legea regimului animal, care menționează restricțiile vînatului (numai cu țeava lisă, etc.), privind paza și apărarea - în Legea privind acțivitatea de pază și detectiv, corespunzător trebuie să fie și în domeniul sportului și alte domenii. Totodată nici pe o armă nu există așa marcare ca armă de vînătoare, sport, tir, pază, apărare, etc., fiind de fapt o armă scurtă sau lungă și avînd caracteristici menționate în Convenție și Directivă. Ca exemplu: IJ-27, cal. 12/70 poate fi folosită la vînătoare, pentru apărare, sport, colecție, deci în dependență de scopul cu care a fost procurată sau cu alte cuvinte - un domeniu care cade sub incidența unei legi organice din domeniul regimului animal, sportului, etc. Cineva poate sugera, că în pașaportul, ca exemplu pistolului Baikal-442 este scris că este de antrenare și sport. Răspunsul este - o șmecherie a întreprinderi pentru a exporta arme în domeniul circuitului civil conform Convenției și Directivei UE și întru a nu nimeri în domeniul circuitului armelor militare conform documentului AMNU al OSCE. Nu veți găsi nici un sportiv din lume care ar participă la competiții cu așa pistol. Totodată, pe acest pistol nu există nici o marcare în acest sens. Deci, luînd în mînă o armă nu poți determina destinațiea ei conform variantei propuse de MAI, pînă nu cunoști cine a procurat-o și pentru ce, deaceia nu are nici un sens așa devizare.
S-a întrodus restricția de interzicere în circuit a armelor care au aparența unor arme militare automate. Arme care au aparența unor arme militare automate sînt deja în circuitul civil - o gamă largă de arme Saiga, AKM AF, arme replici ale M16, MP5, etc., care numai nu trag cu rafale, pot avea și alt calibru, deaceia această interdicție din start nu va fi îndeplinită din motivul ne retroactivității legii și nici nu are sens. Totodată, MAI a permis pînă în prezent întroducerea lor în țară. Deasemenea nici Convenția Europeană ratificată de Moldova și nici Directiva 91/477/CEE privind controlul achiziționării și deținerii de arme nu prevede așa restricții, deoarece nu sînt logice și nu influențează cum-va securitatea utilizatorului sau celor din jur. Directiva 91/477/CEE interzice arme de foc camuflate sub forma unui alt obiect, fiind o cerință argumentată și care se regăsește în Anexa 1 la proiect.
Există o disciminare în tratarea persoanelor fizice față de cele juridice în una și aceiași problemă. Pentru examinarea cererii de procurare depusă de persoană fizică se presupune un termen de examinare de 60 zile, iar pentru personae juridice 15 zile, fiind justificat prin faptul că pentru persoana fizică este necesar un control suplimentar complex, deși legea prevede expres ce documente trebuie să prezinte solicitantul și este interzis solicitarea documentelor suplimentare. Deasemenea, se vede o încercarea de a pune responsabilitatea pe o comisie pentru ca apoi să nu răspundă nimeni și a biurocratiza procedura. Rezolvarea e simplă. E necasar de a restructura și redistribui obligațiunile inspectorilor autorizări pentru ca ei să se preocupe numai de regimul armelor și nu va fi necesitate de timp suplimentar și instituiri de comisii, de ai asigura cu utilaje corespunzătoare, ai instrui în domeniul armelor și a le asigura un salariu decent. Sistemul informațional existent permite de a dispune de informația necesară despre solicitant timp de cîteva minute.
Ală restrictive este legată de cantitatea de muniții deținute pentru o armă. Așa, MAI propune de limitat cantitatea de muniții pentru arme scurte la 250 unități și 500 unități pentru arme lungi cu țeava lisă.
Reeșind din legislația protecției consumatorului, orice posesor de armă adresîndu-se în magazinul de arme de unde a procurat arma și nu va găsi cantitatea necesară de cartușe pentu ea, poate acționa în judecată pentru neasigurarea cu elemente consumabile pe perioada duratei de viață a armei. Avînd în vedere piața mică de desfacere și cantitățile comparativ mici de realizări, magazinele specializate de arme nu sînt în stare financiară de a ține rezerve enorme de muniții, totodată există perioade în timpul anului, cînd sînt dificile unele calibre și practic imposibil de procurat unele calibre rare. Pentru o armă și 500 cartușe sînt puține. Un antranament IPSC ajunge la 200 cartușe. Este important de a menționa faptul amplasării lor în safeu și a avea un mic rezerv. Avînd în vedere că cartușele sînt scumpe nici nu cred că este cazul ca cineva va ține la domiciliu lăzi de cartușe. Dacă a și fost un precedent în anii din urmă cînd cartușele erau mai ieftine, nu însemnă de a limita pe toți care nu încalcă legislația. Totodată nu este motivată o normă dublă de 500 cartușe pentru arme lise (două lăzi, avînd dimensiuni aproximativ de 50x25x35 cm), cînd termenul de valabilitate a lor este mai mic de 2 ori decît cele ghintuite. Prin lege se stimulează păstrarea unei cantități duble de muniții cu termene mai mici de păstrare, rîdicînd probabilitataea de accidente. Pentru informare 250 de cartușe cal. 9 x 19 mm (p/u arme ghintuite) au dimensiunea unei cutii de 25 de cartuse cal. 12 x 70 (p/u arme cu țeava lisă , deci de 10 ori mai mic ca volum. Întrebarea este: care a fost scopul acestei limite, dacă s-a permis mai multe cartușe care necesită cel mai mare volum de păstrare și cu cele mai mic termen de valabilitate ? Incompetență, sau cel care a elaborat proiectul dispune numai de armă cu țeava lisă ?
Următoarea restrictive este limitarea la 18 cartușe în timpul portului armei. Acestă restricție va aduce la încălcări și accidente mai grave. Pentru cel care poartă arma este important să nu dispună de cartușe în vrac (vărsate, în afara încărcătorului), pentru a nu le pierde sa-u nimeri neautorizat la alții, inclusiv minori. Din motivul că încărcătoarele au capacități diferite este oportun de stabilit restricția numărului de încărcătoare și nu cartușe. Fiecare armă se completeaza de la uzina producătoare cu două încărcătoare. În varianta proiectului cel cu un revolver cu tambur de 5 cartușe va putea liber deține în buzunare încă 13 cartușe, iar cel cu un pistol Glok 17 în al doilea încărcător va avea dreptul de a ține numai un cartuș. Este o aberație și o restricție care va aduce numai la corupție.
Restricția, că arma trebuie să fie asigurată şi să nu fie armată și să stea în permanenţă introdusă în toc este și mai haioasă.
În lume există două variante de port al armelor: deschisă (открытого ношения) și ascunsă (скрытого ношения). Dat fiind faptul, că nu sîntem o țară cu tradiții de port deshis al armelor și pentru a minimiza cazurile de atac al proprietarilor de arme cu scopul de a le sustrarge, s-a propus varianta portului ascuns al armelor. Varianta proiectului precum, că arma trebuie să fie asigurată și să nu fie armată este învechită pentru majoritatea generațiilor noi de arme sau sună de tot rău dacă ne referim la revolvere, care nici nu au siguranțe. O bună parte de pistoale nu au siguranțe (CZ 45, CZ 92, Browning m. 1906, etc. deoarece sistemul de percuție e practic asemănător cu cel al revolverului și siguranța nu are sens) sau au automate (toată gama de modele Glock, Styer, CZ 100, etc.). Nici noțiunea de "armată" nu este cuvenită pentru toată gama ge pistoale Glock, deoarece arcul percutorului este semiarmat, totodată nu are cocoș, dar are 3 siguranțe automate de securitate în manipulare. Ca urmare așa cerințe sînt din domeniul arhaic.
Privind cerința ca arma trebuie să stea în permanență introdusă în toc, deasemenea nu este fondată. În prezent există o sumedenie de diferite dispozitive, care au menirea tocului clasic, dar sînt confecționate din diferite materiale și configurații, inclusiv genți speciale și ajungînd la o clipsă simplă care are destinația de a ține pistolul la brîu. Avînd în vedere principiul portului ascuns, tocul clasic va pune într-un pericol sporit deținătorul pe timp de vară, cînd orice toc, în deosebi din plastic, va demasca proprietarul armei. Deasemenea o problemă în acst sens este portul în toc pentru partea femenină. Moldova are deja o experiență în timp fără o restricție de acest gen și nu s-a întîmplat nimic. Toată responsabilitatea o duce deținătorul și nu este necesar de al impune să poarte numai în toc. Patronatul a propus următoarea variant: arma să nu fie purtată deschis, demonstrînd faptul existenței asupra sa și să asigure în permanență supravegherea și integritatea ei;
Deasemenea este nefondată achitarea unor servicii care rees obligatoriu ca urmare a prestării unui serviciu care este prevăzut de lege, se efectuează de un organ de stat care are aceste atribuții, și este deja achitat din bugetul de stat. Este suficient achitarea taxei de procurare sau cu alte cuvinte - licență pentru procurarea armei. În rest sunt obligațiuni directe ale MAI iar eliberarea permisului de procurare, deținere după procurare este o consecință a permiterii procurării. Privind achitarea unei taxe pentru înregistrarea unei arme care face obiectul declarației va crea efecte negative și dezvoltarea pieții negre, deoarece responsabilitatea este mică și este o armă neletală. Legea trebuie să stimuleze înregistrarea legală, dar nu dezvoltarea tenebră. Reeșind din logica MAI - se poate întroduce si plata pentru întroducerea armelor în registru de stat, pentru semnătura șefului, etc. Se crează o impresie că MAI biurocratizează acest proces pentru a lărgi statele de persoanal și a dispune de pîrghii de dezvoltare a corupției. Achitînd costul unei licențe de procurare și obținînd-ul, este logic, că după procurarea armei, nu există altă cale decît înregistararea la MAI. Odată cu comunicarea acestui fapt în MAI, concomitent, se efectuează înregistrarea armei și a posesorului în Registru, și imediat se eliberează un permis de armă cu termen nelimitat (deoarece este proprietate privată, fiind vizat odată la 5 ani). Evaluarea regimului armelor mici și ușoare efectuate de SafeWorld, Marea Britanie în 2004-2005 a evaluat că circuitul armelor neînregistrate este practic identică cu cea legală, deaceia orice biurocratizare și achitare nefondată va stimula numai piața neagră.
Totodată, întru delimitarea supravegherii de stat de activitatea de întreprinzător, de asemenea excluderea conflictelor de interese, patronatul a propus, ca organele menționate în proiect în domeniul supravegherii regimului armelor li se interzice fondarea, gestionarea directă sau indirectă, inclusiv și prin subdiviziunile sale, a întreprinderilor în domeniul armelor și munițiilor, evaluării conformității sau prestarea altor servicii cu plată din domeniul reglementat de prezente lege.
Total, Patronatul a propus 50 de amendamente la proictul legii menționate. Proiectul în cauză a fost deja de 4 ori reîntors din Parlament în Guvern în ultimii 5 ani și sper că va fi reîntors și de această data. Necesitatea legii este vitală, dar încăpăținarea MAI de a organiza mese rotunde cu dezbateri publice cu cei interesați din ONG și antreprenori, împingerea de fiecare dată a variantei convinabile numai MAI, care va aduce numai la corupție și "șpăgi" pentru soluționarea problemelor din domeniu, cu creșterea infracționalității și a crimelor în domeniul armelor.
Președintele patronatului "ARMURIERUL"
Victor COJOCARI